Prin stele, lumini străbat murind
Lumini se-aprind in vânt
Prin cerul, prin cerul de spaţiu ascuns
Privesc spre pamant

Azi pare că timpul s-a oprit
Totul e împietrit
Lumina dispare
Soarele-apune, un altul a răsarit

In stele, o lume se naşte sau s-a sfârşit
Prin gândul albastru labirint infinit

Mă pierd prin spaţiu şI timp
Văd stele-apar mii si mii
Planeta mea a rămas departe

Intr-o secundă furtuna începe
ŞI nava alunecă-n gol
Nu pot s-o opresc şI cad în uitare
Presimt ca acum am să mor

ŞI vreau să fug dar cerul nu lasă
Tributul e sufletul meu

Liniştea spartă de vântul nebun
E tot ce mai pot să-mi doresc
Trec printre flăcari, îmi caut un drum
Trebuie să reuşesc

ŞI vreau să fug, mă rog în tăcere
Aici nu mai e Dumnezeu

Spatiul e doar un vis
ŞI-am obosit să visez
Prefer să ridic privirea spre cer
Decât sa mă tot pierd in el