Demult, tare demult Am iubit o mica fata E firesc, mi-a placut Era frumoasa ca o floare de zapada. Demult, tare demult Ea-mi daruia multa iubire Si-un suflet minunat si curat Ca zapada cand se cerne. Era viata mea si se numea... Ana Ce nume simplu! Iar eu, de-as fi stiut ce va urma Fugeam din calea sa Dar am uitat ce am avut Si am ajuns indiferent Si-am pierdut-o ca pe-un fulg Ce-n mana-l pierzi cand s-a topit. Cand mi-am dat seama c-am ranit Un suflet cald atata timp Si c-am pierdut-o M-am intors ingenunchiat E prea tarziu...! Voi ce acum ma ascultati Mai meditati si nu uitati: In dragoste indiferenta-i cea mai grea Cu fiecare despartire O stea din cer se va desprinde Iar eu voi sti ca ati facut greseala mea... Greseala mea.