Noi nu suntem la capăt Suntem la începuturi Dar e încă puțin încă puțin Și se vede orizontul Iar plaiul ăsta mic el Ne va fi mereu locul Unde plâng și chitarele Și în râuri e norocul Moldova nu e loc e un popor Pentru ca iubim trecutul suntem neam nemuritor Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi aici sunt eu Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi aici sunt eu A câta poezie despre dor de casă Cu ochii legați că nimănui nu-i pasă În afară de copilul său buzunaru plin Adevărul spus în față e ca ceaiul de pelin Multe vreau dar puțin fac și-mi asum Dorința de a fi liber pe un civilizat drum Toți vor schimbare pentru viitorul său Vreau să trăiască bine și copilul meu și al tău Moldova nu e loc e un popor Pentru ca iubim trecutul suntem neam nemuritor Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi aici sunt eu Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi aici sunt eu Am fost în multe orașe în multe capitale În țările pe care le-nvățam din manuale Le-am povestit despre vinuri le-am spus despre mâncare Doar despre Dragostea din tei mai știu peste hotare Și-am înțeles că tot ce-i bun devine cunoscut Atâta ne rămâne lucruri bune de făcut Și-n câțiva ani prin capitale să se audă mai mult Vreau un bilet până-n Moldova cică vămi nu mai sunt Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi aici sunt eu Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi aici sunt eu